de Ovidiu C. Banea
Simbol al zeului Anubis la egipteni (al reincarnarii si mumificarii), mesagerul de
dincolo de moarte, fiul lui Osiris (zeul mortii), corespondentul zeului Hermes la greci, zeul frontierelor si al peregrinilor, al negustorilor si al mincinosilor, al pastorilor al poetilor si literatilor, zeul masurilor, al atletismului, stapan al visurilor, spionul nocturn ce repede se putea transforma in idealuri ale zeilor imortali. Hermes era de asemenea zeul prudentei si al relatiilor intersociale. A fost apoi Hermanubis,
imbinarea dintre Hermes si Anubis, infatisarea omeneasca cu cap de sacal.
Sacalul auriu (
Canis aureus sp, Linnaeus 1758) face parte din Familia Canidae, e asemanator lupului in aspectul exterior. Traieste insa in regiuni cu clima mai calda, in Balcani, sudul Rusiei, Asia Mica si Centrala pana in Inidia si Africa orientala. In ultimul timp si-a facut aparitia si pe teritoriul Romaniei, in
regiunile din sudul tarii, Dobrogea, Delta Dunarii. In anul 2001, cu ocazia expeditiei noastre in Delta Dunarii, am vazut un exemplar prafuit de
Canis aureus (impaiat) in podul Muzeului de Stiinte Naturale din Tulcea, nu pot preciza data capturarii, insa exemplarul nu era inca expus publicului. In zona Crisan, Padurea Caraorman, localnicii erau deja familiarizati de 1-2 ani cu prezenta sacalilor, confuzia cu cainele enot fiind inca prezenta. In aceeasi vreme la Pro TV aparea o stire despre sacali intalniti in sudul extrem al tarii.
Se presupune ca aceasta specie a intrat (reintrat) pe teritoriul tarii noastre intre anii 1990-2002 din Bulgaria pe "pod de gheata" si ar fi ajuns in delta prin Dobrogea si apoi prin Grindul Lupilor. Alta ipoteza impartasita cu persoane autorizate din cadrul muzeului de stiinte naturale din Tulcea este originea dinspre Ukraina si sudul Rusiei.
De atunci si pana azi sacalul s-a inmultit, acum intalnesc articole indraznete (dar lipsite de substrat stiintific) despre sacalul auriu pe teritoriul Romaniei, ba chiar eliberarea de autorizatie libera, data asociatilor de vanatori de a ucide pentru extractie din mediu a acestei specii. Consideram precipitata actiunea si indemnam organismele de stat, de biologie, ale administratiei deltei de a studia impactul asupra mediului, de a vigila strict evolutia si sporul natural al speciei de sacal auriu (Canis aureus) cu scopul de a evita distrugerea unui lant trofic nou aparut. Sa ne gandim la evolutia naturala a ecosistemului deltaic in conditiile de aparenta ingrijire si protectie de catre organismele specializate, posibila inmultire a indivizilor din anumite specii de avifauna si odata cu ele a leshurilor si surselor de infectie. In acest ecosistem nu cu mult timp in urma isi facea prezenta lupul, Canis lupus, ca si veriga inalta a lantului trofic, din pacate astazi absent. Expeditia din acest an isi propune printre altele monitorizarea factorilor ecologici ce ar putea determina evolutia speciei in zona Caraorman, Letea, Vilcovo, precum si identificarea problemelor locuitorilor deltei legate de prezenta sacalilor in cazul in care acestea ar exista.
Sacalul vaneaza doar noaptea, ziua ascunzandu-se in gropi sau vizuini, unde femela, naste in jurul lunii martie de 2 a 8 pui orbi si fara par, care se automentin si dezvolta la 3-4 luni de viata, atingand maturitatea sexuala in timp de un an.
Alimentatia este foarte variata: mici rozatoare, pasari ce cuibaresc la suprafata solului, insecte, reptile, hoituri si detritus din apropierea asezarilor umane. Poate vana si in haite cand ataca cu succes prada mai mare cum ar fi oi, capre, etc. Modul sau de viata, a putut fi studiat in epoca recenta in regiuni din Africa oriental. Dusmanii naturali ai sacalului , in special in stadiul de pui, sunt marile pasari rapitoare si vulpea.
In zone precum nordul Africii a fost semnalata reproducerea, in jurul aeroportului spaniol din Melilla, dar atat aici cat si in Ceuta e pe cale de disparitie din pricina gardurilor de frontiera intre Spania si Maroc instalate din 1997.
S-a studiat in Grecia (Giannatos et al) in anul 2004 de catre cunoscuta WWF si s-a apreciat declinul demografic al speciei, in timp ce in Ungaria (Laszlo Szabo et al) in anul 2007, Wildlife Conservation Institute a declarat specia de caracter invaziv prin inmultirea necontrolata. Sau mai efectuat studii de monitoring acustic in Slovenia in anul 2009 (Miha Krofel)
Va multumesc mult tuturor cititorilor pentru informatii si comentarii!
La acest articol din 2009, am adaugat cateva link-uri cu informatii utile in data de 10 iulie 2015.
Pe curand,
Aici gasiti primele date de densitate in Romania
http://goldenjackal.eu/documents/Banea_et_al_2012_New_Records_Canis_aureus_Romania_AZB.pdf
Date despre raspandire in pagina de internet GOJAGE (
GOlden
JAckal Informal Study
Group
Europe)
http://goldenjackal.eu/
Un MANIFEST care include statutul speciei si motive suficiente pentru a NU se considera specia ca fiind IAS
https://drive.google.com/file/d/0B4zMxZO-x5WKUTZVR1h4NXIwQTg/view
